dorneanueduard.blogspot.ro Web analytics

duminică, 29 septembrie 2013

O ZI FĂRĂ TRISTEŢE

ioana
sparge  sticle goale de stejarul uscat al lui mambre
cioburile rănesc câteva silabe spuse la începutul preludiului
apoi durerea se întoarce pe buzele ei
într-o circumcizie tăcută

cele cinci locuri mistice ale cărnii se închid
înţeleg
femeile nefericite sunt influenţate de dualismul gnostic
trupurile lor sunt altare abandonate

pentru a ne apropia unul de celălalt
şoptim fraze din care umbrele noastre
vor stoarce sânge şi vin amărui

ascund merele pătate sub pernă
ioana mă strigă
neîncetat

Eduard Dorneanu-Mălini-29 septembrie 2013

sâmbătă, 28 septembrie 2013

ÎNGERI CAGULAŢI

Există îngeri cagulaţi? Probabil că da. Legendele evocă pe satiri, ciclopi, minotauri, gorgone, argonauţi sau hidre. De ce să nu existe şi îngeriii cagulaţi ?
 Zilele acestea asist la ,,revărsarea de omenie'' a poporului român. Oamenii sunt împotriva eutanasiei. Unii oameni. Majoritatea dintre ei nu ar adopta un animal nici dacă i-ai plăti. Totuşi sunt vocali: discută peste tot despre dreptul la viaţă deşi singurele animale ,,adoptate'' de ei au fost scrumbiile afumate şi porcii din cârligele carmangeriilor. Îmi amintesc de salonul 2 al Spitalului din Mălini. Acolo erau crescuţi copiii fără mamă din zonă şi nu numai. Asta se întâmpla înainte de 1990. Nu venea mai nimeni să îi adopte, iar de vizitat nici nu se punea problema. Şi acum există orfani în România, ba chiar foarte mulţi. Îi adoptă cineva? Luptă cineva pentru drepturile lor?
 O să vă dau un exemplu despre felul cum este percepută omenia de către concetăţenii noştri. Un consătean de-al meu face în fiecare zi naveta la Suceava. Are un serviciu onorabil în acel oraş. Domnul de care vă vorbesc este bogat, serviciul la stat este mai mult un hobby. Într-o zi, după ce a parcat maşina a văzut un portofel. Cum credeţi că a reacţionat distinsul domn? Nuu, nu l-a băgat în buzunar. Hai să nu exagerăm. A văzut că în portofel erau câteva sute de lei şi cartea de identitate a unei doamne în vârstă. Credeţi că s-a dus imediat la domiciliul femeii ca să îi restituie banii şi actele?. Chiar credeţi asta? Nuu, omul nostru s-a dus direct la televiziunea locală, şi însoţit de o echipă de filmare a bătut la uşa ,,victimei'', pardon a păgubitei. Mi-a trecut prin minte că oamenii ăştia doi se cunoşteau şi au dorit să apară în ziar, că de, ce altă distracţie mai găseşti în provincie. Domnul a bătut la uşă. Femeia a luat banii şi actele, dar fără să se bucure prea tare. A doua zi au apărut în ziar. Imediat m-am gândit la pomenile pe care le fac bogătaşii din Mălini. Oamenii bogaţi nu sunt mulţumiţi dacă jumătate de planetă nu află că au făcut cuiva bine. Obiceiul s-a transmis de la ciocoi la ciocoi, iar şansele ca acesta să dispară sunt aproape nule.
 Mda. Probabil că există şi îngeri cagulaţi. O să verific prin cămară şi prin beci. Căutaţi şi voi. Am ajuns să nu mă mai mir de absolut nimic.

Eduard Dorneanu
Mălini-28 septembrie-2013

vineri, 27 septembrie 2013

STUGEIN

urc în tramvaiul paisprezece

ioana numără  scaunele goale şi se împiedică de trupul decapitat
al regelui teodoric

pentru a micşora distanţa emoţională dintre noi
o las să vorbească singură
nu mă interesează părerea ei despre teoriile lui benigno di tullio
caut în buzunar o monedă
trebuie să plătesc pentru semnele lăsate pe gât
de muşcătura toamnei

ne apropiem de ultima staţie
apele archeonului ocolesc tramvaiul paisprezece
femeile se dezbracă iar bărbaţii licitează telepatic
diavolul strigă
stugein

Eduard Dorneanu
Mălini-27 septembrie-2013

marți, 17 septembrie 2013

GOTHIC 42


orgoliul steril al zilelor de marţi
e o minge ovală care se loveşte de copitele lui pan
egocentrismul are ca efect
strămutarea dunelor de carne în alţi ochi
furia albastrului este adamică
urmează
dansul picăturilor de cianură pe umbra iubitei

palme de piatră mângâie florile mormintelor
lumina curge printre degetele domnului
încet
tristeţea aprinde candele în labirint

Eduard Dorneanu
Mălini, 17 septembrie, 2013 

vineri, 13 septembrie 2013

GOTHIC 41

zeii epasa mota şi-au înfipt picioarele de piatră
în lava gropilor comune
marko alunecă tot mai jos printre prădători nocturni
spirite gregare nimfe tunse chilug
odată cu el coboară şi ceilalţi prieteni ai mei îngropaţi fără cruce
peter mirko sasha
durerea nu poate fi cuprinsă de flacăra unei lumânări
e ca un peşte poo care se strecoară printre ochiurile plaselor pescăreşti
agonizant
ca o poveste despre masacrul de la drogheda
spusă în patul unei târfe acoperite cu vegetaţie putredă

ioana nu mă găseşte printre resturile epavei
avionului micului prinţ
astăzi
sunt un fir de iarbă lipit de cer
da

Eduard Dorneanu
Mălini-13-septembrie-2013

luni, 9 septembrie 2013

ŢARA MEA CU OASPEŢI BEŢI

 Au trecut câteva zile de la meciul România-Ungaria. Obişnuiesc să scriu despre asemenea evenimente după ce toată lumea a postat deja articole, stări sau otrăvuri jurnalistice. Victoria domnilor în pantaloni scurţi a fost primită cu entuziasm. S-au bucurat nu numai suporterii echipei naţionale dar şi  bebeluşii, animalele de la grădina zoologică, şinele de cale ferată, sfinxul carpatin şi stafilopozii. Şi personajele imaginare s-au bucurat. De aceea nu ar fi nefiresc să rememorez acele momente.
 Ne aflăm în anul 2013. 2013 după Christos, atenţie este important acest amănunt. În Bucureşti opreşte un tren plin cu suporteri maghiari. Patru dintre ei necesită spitalizarea imediată-sunt în comă alcoolică. Ceilalţi se luptă cu forţele de ordine. Ungurii ne înjură, arată semne obscene către camerele de luat vederi şi scandează lozinci care nu merită reproduse aici. Imaginile sunt de-a dreptul şocante: o mie şi ceva de maghiari, mai toţi raşi în cap şi dezbrăcaţi până la brâu, mărşăluiesc prin capitala ţării. Terasele sunt vandalizate. Se aruncă cu tot felul de obiecte. Jandarmii se descurcă. Ungurii mărşăluiesc către stadion. Pe feţele lor se poate citi ura, dispreţul. Mă gândesc că nu au învăţat să ne urască din senin. Nu mă aşteptam să vină din Ungaria un tren încărcat cu preoţi ortodocşi. Bănuiam că suporterii unguri sunt recalcitranţi. Uitaţi-vă la feţele celor care ne înjurau neamul şi ţara. Nu am mai văzut asemenea fizionomii.
 Pe stadion, domnii ,,suporteri'' unguri smulg scaune şi aruncă cu ele în forţele de ordine. Jandarmii se descurcă şi de data asta. Ai noştri le fluieră imnul. Ungurii se întorc cu spatele când este intonat imnul României. Evident, ridică şi degetele mijlocii.
 Echipa de fotbal a Ungariei joacă deplorabil. Ai noştri câştigă cu 3-o.
 Ce rămâne după un asemenea eveniment sportiv? Bucuria că am învins Ungaria la fotbal? Chiar contează atât de mult că 11 români în pantaloni scurţi au învins 11 unguri îmbrăcaţi la fel ? Oare fotbalul mai este altceva decât o afacere ? Oare merită ca astfel de manifestări să pună în pericol vieţile oamenilor? Ce s-ar fi întâmplat dacă ,,patrioţii'' unguri ar fi ucis pe cineva? Sau ce s-ar fi întâmplat dacă suporterii români ar fi ucis pe cineva din galeria maghiară? Nu prieteni, fotbalul nu merită asemenea patimi. Meciul cu o echipă din Ungaria nu are nicio legătură cu 1918, cu Transilvania sau cu teritoriile unde unii se autoproclamă extratereştrii cu acte în regulă.
 Nu voi uita marşul şi feţele ,,suporterilor'' unguri. Acum am aflat cât şi cum suntem respectaţi în ţara vecină. Să mai ascult  odată imnul naţional cântat de suporteri pe ,,National Arena''. Da, prieteni imnul merită ascultat. El acoperă urletele, sloganurile şi înjurăturile beţivilor ,,patrioţi''. Imnul României a fost cântat de patruzeci de mii de români cu feţe senine: bărbaţi, femei şi copii. Aceasta este adevărata şi marea victorie. Iubim România. Din toată inima.

Eduard Dorneanu
Mălini, 9 septembrie, 2013

Poate că. . .

iubirea este neputinţa de a fi tu fără celălalt

miercuri, 4 septembrie 2013

SERINGA CU LACRIMI

numerele impare acoperă aşteptarea ca o zeghe de lux
ioana mă aşteaptă în parcul din spatele cinematografului
o văd cum se ascunde în spatele unei statui
are părul încâlcit şi buzele vinete
îi zâmbesc

ea spune
dumnezeu vorbeşte în somn
se teme de agorafobie
şi de blestemele  femeilor aflate în travaliu
ştii bine că psihologia inversă creează dependenţă
avem nevoie de o seringă cu lacrimi
seringile cu lacrimi demotivează orice backing vocalist
venele aşteaptă durerea incoloră
e atât de stupid

ne aşezăm pe o bancă
cu un gest sfidător ioana îşi aruncă
pantofii şi centura
dumnezeu vorbeşte în somn repetă ioana
despre cearcăne despre eufemisme
despre stări suicidale
despre laptele matern furat de hermes

trece un timp
palmele domnului ne închid pleoapele
nu doare
numerele impare ne acoperă rănile ca o umbră
iar visele scufundă luntrea lui charon
într-o lacrimă purpurie

Eduard Dorneanu
Mălini-4 septembrie 2013