dorneanueduard.blogspot.ro Web analytics

miercuri, 24 septembrie 2014

Dimineața la Mălini

Gilda ,,acoperita''

DEBRIEFING

Vânturile toamnei au legat diavolul de trunchiul nucului sybil
Personalitatea sa histrionică atrage nori mutilați și fragmentează naivitatea legendelor rurale
În jurul nostru se întinde un câmp infinit
Diavolul vorbește fără încetare iar din cer cad saci negri plini cu pământ uscat
Urmele mele și ale celor care au trăit cu mult înainte ca eu să învăț să respir
Imunizează răutatea legată de trupul nucului copil

Diavolul spune
Iată stau aici alături de voi ca un marinar cu brațe de piatră
Spinarea mea se îndreaptă sub rugăciunile inutile și mereu acealeași
Pariați pe hazard oameni buni
Nu așteptați ca umbrele norilor să facă drifturi pe mormintele proaspăt săpate
Înfigeți lame tocite în carnea și sângele celor pe care voi vă închipuiți că îi iubiți

Privesc și ascult
Prezența maleficului simplifică alagerile autumnale
Pământul și cerul sunt în plină anduranță psihologică
Văd cum femeia ciclop își schimbă tainele de vară  tot lângă nucul sybil
La căldura otrăvii și sub umbra norilor mutilați
Spate în spate cu îngerul căzut pe verdele câmpului infinit

Îmi cresc roade brumate repetă diavolul
Te-am auzit îi răspund așezându-mă pe o cioată de brad
știu că te dor brațele și vrei să guști din lumina noilor născuți
din cer cad saci negri de pământ uscat
diavolul țipă și cere protecția femeilor care au refuzat să nască erezii
lasă-mă să beau măcar sânge de târfă din căușul murdar al ioanei strigă el
te voi răsplăti cu blesteme și furtuni care îți vor albi părul
amintirile scrisorile de dragoste

mă apropii de nucul sybil
femeia ciclop se așază între mine și verdele infinit al dorinței
lasă-mă să beau măcar sânge de târfă strigă din nou cel înlănțuit
nu pot răspunde
vânturile toamnei leagă palmele mele de coapsele femeii
nuditatea ei e rece și umedă
ca o zi monotonă în care domnul îmi dă dezlegare
pentru a revărsa izvorul alb în labirintul sacru al celei care mă imploră
să îi ascult gemetele de la început și până la durere
înlănțuit










Eduard Dorneanu
Mălini 24 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului

APROAPE DE APA VIE

marți, 23 septembrie 2014

ÎN CURTE

PRIETENII ACOPERIȚI

Eram la grădy când am auzit pentru prima dată despre existența prietenilor acoperiți. O cârtiță care tocmai ridica un mușuroi lângă un strat de leuștean mi-a spus.
-Ai grijă, Eduțule. Rățoiul Donald, jucăria ta preferată, este prieten acoperit.
-Ce dracu’ e aia?, am întrebat uimit gata să scap în iarbă felia de pâine cu magiun din care tocmai mușcasem cu poftă.
-Băi, Eduard, să nu zici că nu ți-am spus. Jucăria aia e trimisă de știm noi cine ca să afle cu ce te ocupi, dacă te rogi, dacă răsfoiești cărți cu femei goale, etc. Sistemul trebuie să știe totul despre șoimii patriei.
-Păi, eu nu sunt șoim al patriei. Ăia vor apărea mai încolo. Eu sunt născut în 1968. La grădy ni se spune ,,uăi copchii spurcațî’’ sau ,, gataaa, toată lumea să fie atentăăă la mine’’. Șoimii sunt din altă generație.
-Nu contează. Da’ rățoi din gumă ai?
-Am, bre.
-Atunci e clar. Ai mare grijă cu jucăriile astea. Deși la prima vedere par a fi inofensive, ele fac parte din serviciile secrete.
-Incredibil. Oare și ascuțitorile sunt prieteni acoperiți?
-Binențeles.
 Cârtița era dată dracului. Știa chiar și scorul la pauză al meciurilor din campionatul de fotbal al Venezuelei. I-am mulțumit și am fost foarte atent la jucării. Nu le-am lăsat să se atașeze de mine. Le-am mutilat, le-am aruncat prin curte și prin cerdac. Știam că sunt doar niște prieteni acoperiți care raportau nu știu cui totul, dar absolut totul despre mine.
După ce am crescut, prietenii acoperiți s-au transformat. Nu mai erau jucăriile stricate din cerdac ci erau chiar oameni vii din carne, oase și sânge bolnav. Majoritatea iubitelor mele au fost prieteni acoperiți. Se apropiau de mine, încercau să audă cum îmi bate inima, apoi sfârșeau în brațele unor bețivi aroganți și adeseori putrezi de bogați.
-Și iubitele astea erau tot prieteni acoperiți, spune cârtița. Au fost trimise de sistem ca să identifice frecvența ta. După aia s-au întors la cei de-o teapă cu ele. Serviciile secrete sunt date dracului.
Da, o cred pe cârtiță. Cei care locuiesc sub pământ știu multe despre viață. Cât despre prietenii ăștia acoperiți ce pot să spun? O să îi acopăr și eu. Cu uitare și indiferență, iar dacă mai încearcă să se înfigă în sufletul meu nu pot să le transmit altceva decât refuzul meu categoric.
-Și să îi ia dracu, spune cârtița.
-Și asta. Da’ tu cum de nu ai murit ? Că am vorbit cu tine și acum patruzeci de ani, pe vremea când eram preșcolar.
-Moartea nu are nicio putere dacă în preajma ta nu ai prieteni acoperiți.
-Adică veșnicia e mama cârtițelor?
- Nu bre, adică nu moare cârtița când vrea patriarhu’ . E simplu.
Nu mai spun nimic. E plină lumea de cârtițe și de prieteni acoperiți. Lua-i-ar. . .


Eduard Dorneanu
Mălini 23 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului

DUPĂ PLOAIE

luni, 22 septembrie 2014

Noapte de septembrie

BOMBARDEAUA LU’ KIRIL

Kiril este un tip cool care locuiește în Rusia. Meseria lui de bază este aceea de patriarh ortodox. Nu știu dacă are pasiuni neobișnuite precum : dezlegarea integramelor hasekiene sau pescuitul în ape infestate . Acum câteva zile am deschis televizorul pe un canal de știri. Am aflat că distinsul Kiril a primit cadou o arătare metaloidă cu numele SU-35. Orice cadou este o bucurie, iar un SU-35 e aur curat în zilele noastre. Cine nu ar avea nevoie de un bombardier? Chiar mă întrebam zilele astea în timp ce încărcam tărăboanța cu lemne de foc cât costă un avion din ăsta și dacă aș putea să îmi cumpăr unul în rate. Bănuiesc că în câteva zeci de milioane de ani aș achita prețul lui integral, nu ar fi o problemă. Eh, îmi ajunge tărăboanța. Nu am nici carnet de conducere, cum naiba aș putea pilota un bombardier? Și la ce mi-ar folosi? Pe Kiril îl înțeleg. El are tot felul de ședințe unde nu se poate afișa oricum. Dacă la întrunirile lor apare sfântul Scubi sau sfântuța Mrehauhu într-o caleașcă trasă de arătări klingoniene? Kiril are nevoie de un mijloc de transport adecvat. Acest cadou a venit la timp și ajută foarte mult promovării imaginii creștinismului în lumea extratereștrilor. Ce nu înțeleg eu este de ce domnul patriarh cool a spus presei că are un bombardier. Nu îl ajută cu nimic. Sau poate că  într-o viziune a unui monarh care nu a mai ieșit din curtea mănăstirii de vreo 40 de ani cineva a profețit:,,Să fie mântuit poporu’ credincios  numa’ atunci când patriarhu’ o să aibă bombardea .’’.
Mda, încurcate sunt căile patriarhilor. Căile aeriene că astea terestre sunt total neinteresante. Felicitări, dom’ Kiril ! Să îl folosești sănătos și la minte și la os !


Eduard Dorneanu
Mălini 22 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului 

duminică, 21 septembrie 2014

ÎNGERII DIMINEȚII

ABURI ȘI LINIȘTE

DISPENSĂ SENTIMENTALĂ


iza va ajunge poimâine la praga
Amintirile ei se vor topi la impactul cu trotuarele cehe
știu că va avea de ales între o promenadă alături de kefi teta și libuse
și o selfie făcută lângă turnul de pulbere


încă din prima zi va avea nevoie de un transfer de agresivitate
e simplu
îmbătrânirea inimii va începe printr-o dispensă sentimentală
nu este necesară tortura matinală sau aroma magică de zyklon b
ajung feliile de pâine ciclame înghițite cu privirea fixată pe operele decadente
ale lumii doctrinale

călătoria va continua
iza este indiferentă la dimensiunea realității
ecoul elaborat al bătăilor de palme maschează sadismul intelectual
frontul lipsit de tranșee își ascunde victimele în căni și paturi
unde ritualul împerecherii poate să deschidă porți ianusiene la fiecare penetrare a inimii

iza va ajunge poimâine la praga
Diavolul va arunca de pe acoperișul mănăstirii prenov
Pantaloni negri tricouri albe și praf argintiu cu gust de bere botezată
Ai nevoie de o dispensă sentimentală strig eu privind șoseaua moartă a satului meu
Vei blestema atât de frumos încât vizitatorii galeriei futura se vor așeza în genunchi cu fața către mecca
și nimeni absolut nimeni
nu va mai avea curajul să se sinucidă în mala strana
nici apostolii agramați ai neoapocalipsei nici târfele aduse din provinciile imperiului-șarpe
sper că vei înțelege asta iza
înainte de a săpa cu unghiile trepte în carnea bulevardelor bolnave
ține ochii închiși
ritualul împerecherii poate să deschidă porți ianusiene la fiecare penetrare a inimii



Eduard Dorneanu
Mălini 21 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului

ÎN LIVADĂ

joi, 18 septembrie 2014

ÎNCĂ O ZI

DEPARTE-APROAPE

,,7,63” la Bookfest Târgu Mureș 19-21 septembrie 2014

Pentru cine dorește și se află în Târgu Mureș în perioada 19-21 septembrie 2014, o poate achiziționa de la standul Editurii Eikon.

La revedere, Pufoasa. . .

Și animăluțele pleacă dincolo de albastru. Pufoasa a fost omorâtă. La primăvară, voi planta un vișin și îi voi da numele ei. Știu că se va bucura. În jurul vișinului va crește iarbă de umbră, păpădii, coada racului și patlagină. Pufoasa este și unul dintre personajele din cartea mea, ,,Mălini''. Imaginea ei va înfrunta timpul, chiar dacă a fost doar o pisică pufoasă care a alergat printre pomi, ierburi și pietre colțuroase. La revedere, Pufoasa. . .

miercuri, 17 septembrie 2014

Gri

LANSĂRILE DE CARTE ALE EDITURII EIKON LA Bookfest Tîrgu Mureș-19-21- Septembrie 2014

Vineri, 19 septembrie -ora 13
Lansări ale editurii Eikon:
·         Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii - Volumul V: Mircea Vulcănescu;
·         Admirabila tăcere. Jurnal (2 iulie 1967 – 29 septembrie 1968), de Alexandru Mironescu;
·         Comunismul cu rele și rele, de Magda Ursache;
·         Încercări de hermeneutică antropologică asupra ritualurilor religios-creştine, de Bogdan Costin-Georgescu;
·         ISOGRAFII. Eseuri despre evadarea în esențial, de Christian Crăciun;
·         Sophia Leopold – Să ne jucăm că facem artă, de Vianu Mureșan;
·         Tanagre. Îmblânzirea amintirilor, de Eliza Macadan;
·         Sala de așteptare, de Constantin Eretescu;
·         Șamanii și poeții, de Emilia Ivancu;
·         Oh, ridică vălul!, de Angharade;
·         Vremea musonului: patru ani în India. Jurnalul meu indian (2009-2013), de Ovidiu Ivancu;
·         SCRIERI, Volumul I - Poeme, de Darie Magheru;
·         7, 63 , de Eduard Dorneanu;
·         Dolor sau jupuind îndoiala, de George V. Precup;
·         Maria cea fără de moarte, de Gaby Michailescu;
·         ATLAS. Prin lume și prin noi inșine - incursiuni epice, de Horea Porumb;
·         Moromeții - ultimul capitol, de Sorin Preda;
·         Poetica femeilor voluminoase, de Dumitru Ungureanu.

SEMN DE TOAMNĂ

Eu

L.C.

Seară de septembrie. Aleg să urmăresc un meci din Liga Campionilor. Mă opresc la Dortmund vs Arsenal și pentru că e transmis de televiziunea publică. Celelalte meciuri pot fi vizionate pe net, dar uneori viteza lui este cam mică. Știu, trebuie să descarc nu știu ce programe care ajută la o vizionare mai bună, dar nu am deloc chef, așa că deschid televizorul. Dortmund este echipa mea favorită. Îmi place jocul gândit de antrenor, tactica și faptul că nu prea ai cum să te plictisești când urmărești pe B.D. Arsenal este singura echipă de top britanică pe care o antipatizez. M-am săturat de felul în care Arsene Wenger tot  explică de ani buni cum crește el jucători și ce mare viitor va avea echipa lui. E drept, acum au și jucători ajunși la maturitate în lot.
Ce poate fi mai enervant la o echipă de top care este înfrântă într-un mod categoric? Faptul că are posesie superioară (53%). Da, statistica asta spune despre Arsenal. Londonezii au avut o posesie superioară și totuși au fost învinși ,,cu numai’’ 2-0. Tot statistica spune și altceva: raportul ocaziilor de gol a fost de 24-4, iar al șuturilor pe spațiul porții de 7-1. Toate în favoarea celor de la Dortmund. O asemenea statistică se putea citi doar în dreptul Uniriii Urziceni, pe vremea când evolua în grupele C.L. Desigur, Unirea nu avea o posesie mai mare de 40%, dar măcar reușea și rezultate pozitive.
Mi-a plăcut meciul. Decarul echipei gazde (are un nume imposibil, nu mă risc să îl scriu) a ratat o groază de ocazii. Linia de mijloc germană a fost net superioară celei britanice. Arsenal nu a avut nicio șansă. Credeți-mă, m-am bucurat pentru  că echipa engleză a luat-o pe cocoașă. Încă o dată, germanii au punctat la capitolul management sportiv. Când spun asta mă gândesc la ce jucători au vândut, ce jucători au cumpărat și mai ales câți bani au câștigat din asta. Jocul modest al celor de la Arsenal spune multe. Diferența de valoare dintre cele două loturi este evidentă. Campionatul german de fotbal este acum superior celui englez. Este părerea mea, iar meciul de aseară o confirmă. În rest, nimic deosebit: am văzut nemți fericiți și englezi îngâmfați care priveau în pământ. Bravo, Dormund! Baftă în continuare !



Eduard Dorneanu
Mălini 17 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului

marți, 16 septembrie 2014

Rug de toamnă

LA USCAT

CAVALERII BEZNEI ROTUNDE

Cavalerii beznei rotunde aparțin unei caste respectabile specializată în management religioso-mistico-hedonist. Aceste respectabile persoane pot afla cu exactitate unde ajung sufletele celor morți. Tot ei pot binecuvânta, dezlega,lega și sfinți pe oricine și pe orice de la căsoaiele țigănești la cloștele ofticate. Binefacerile aduse de acești profeți care comunică every day cu Doamne Doamne sunt nenumărate și atât de evidente încât doar eu nu înțeleg valoarea spirituală a sacrelor demersuri bezniene. Se sfințesc mașini, căruțe, proteze dentare, crampoanele ghetelor de fotbal sau sms-urile. Uneori când primim un mesaj de la o persoană necunoscută trebuie să  fim foarte atenți ce răspundem. Dacă mesajul respectiv este sfințit, binecuvântat și eventual personalizat de sfântul Buru-Buru prin intermediul domnilor ăstora, slujitori ai beznei? Cum îi recunoaștem pe acești bezniferieni? O, nu e greu. Sunt persoane foarte sărace: poartă de obicei kile de aur pe ei și conduc mașini bengoase, că de, vorba aia : ,,bezna din capu’ credinciosului cu cheltuială din banii lor se ține’’.
Bun, v-ați prins: m-a enervat ceva în mod deosebit. Ei bine, ieri am văzut la televizor cum unul dintre cavalerii beznei rotunde binecuvânta și sfințea ghiozdane. În 2014. În România. Nu am cum să comentez asemenea ,,binefacere’’. Cavalerii beznei rotunde vor fi întotdeauna adorați de credincioși. Le respect decizia dar recunosc că asemenea absurdități sunt greu de găsit într-o țară normală, oriunde pe planeta asta. Bănuiesc că legendarii cavaleri ai beznei rotunde vor trece la binecuvântarea și sfințirea haleului pentru animale, apoi la sfințirea site-urilor de socializare. Abia aștept să vină unul din ăștia și să îmi sfințească profilul de facebook. Și site-ul pe care postez muzică gothică. Doamne Feri’ ! În ce lume trăim !

Eduard Dorneanu
Mălini 14 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului


duminică, 14 septembrie 2014

ALBASTRU DE SEPTEMBRIE

VISE FRUMOASE

GASPING

Liniștea camerei este răspunsul canonic trimis din îmbrățișare în îmbrățișare
Până la doliul arcuit al cărnii
eu și ioana suntem contestatari pasivi ai acestei zile generatoare de superficialitate
respirația mea anunță iminenta explozie albă
nu îmi pasă dacă umanitatea s-a retras într-un episod depresiv major
ce importanță are dacă diavolul este acum un perigeu imaculat
mișcările mele par arme tectonice gata să fragmenteze noaptea celor trei califi
și da urmează explozia albă
marea simfonie a potenței care aprinde sfârcurile ioanei
cine naiba ar fi crezut că liniștea este un răspuns canonic
iar arborele meu va prinde rădăcini în doliul arcuit al cărnii ioanei
ai grijă să nu îmi rupi  pleoapele spune ioana
să nu mă lași fără întuneric înainte ca unul dintre noi să fure din nefericirea celuilalt
cum poți cere asta ioana
putem fi bogați chiar dacă împărțim un singur ochi o singură nefericire
și o singură respirație mai fierbinte ca sărutul domnului
pe pânza de mormânt a fiului său


Eduard Dorneanu
Mălini 14 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului 

O NOUĂ ZI

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Aproape

ZIUA DE DULCE

Ziua mea a început aiurea. Am deschis televizorul și am văzut cum câțiva domni îmbrăcați caraghios țineau discursuri despre un eveniment istoric. Clișeele mă enervează, așa că am închis repede vizorul către banal. Știu, o să spuneți că asta se întâmplă în zilele de 13. Nu, nu e așa. 13 septembrie este ziua internațională a ciocolatei. O astfel de zi nu poate fi decât o zi super faină. Cifra 13 nu mai are nicio putere . Îmi amintesc cum așteptam să aducă marfă la cofetărie din sat în anii 70-80. Ciocolata era o marfă de lux. Foarte rar reușeam să cumpăr așa ceva. Ciocolata cu rom costa 6, 25. Mai exista o ciocolată la 4,50, subțire cu nume de pastă de dinți, ,,Primăvara’’. Ciocolata cu gust bun sărea de 10 lei. Nici bomboane de ciocolată nu prea se găseau. În primăvara anului 1988, am reușit să plec într-o excursie organizată de câțiva profi ai liceului unde eram elev. Excursia a durat 7 zile și a am vizitat o groază de localități din Ardeal, iar ca bonus Debreținul. Am rămas uimit când am văzut că în Ardeal existau dulciuri, aproape în orice localitate chiar și la sate. În Ungaria, ciocolatele erau atât de ieftine încât mi-am permis să cumpăr câteva zeci, fără să mă mai uit la marcă sau la compoziția lor. Majoritatea ciocolatelor s-au topit pe drum deoarece era o căldură îngrozitore.
Nu e un secret, îmi place mult ciocolata caldă. În fiecare dimineață beau ciocolată caldă, așezat pe o cioată de brad în livadă. Îmi place gustul ei, căldura, aroma. Da, 13 septembrie este o zi de dulce, o zi faină în care de fapt sărbătorim bucuriile mici ale vieții. Oricât de rare ar fi. . .

Eduard Dorneanu
Mălini 13 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului


VERDE NOROCOS

miercuri, 10 septembrie 2014

HĂRNICIE

CĂLĂUZA

10 septembrie- ARIPI ȘI ÎNGERI CĂZUȚI

10 septembrie a fost declarată ziua mondială de prevenire a suicidului. Despre suicid discută mai toată lumea. Există tot felul de sfătuitori bine intenționați: preoți, psihiatri, psihologi, mistici depresivi sau proprietari de cămile pensionare. Adevărul este foarte crud: omul care dorește să se sinucidă o va face până la urmă. Preoții pot ajuta pe potențialii sinucigași. Frica de cazanele iadului și de furca lui Aghiuță poate îndepărta ideea sinuciderii, dar numai pentru un timp. Un milion de super psihiatri nu pot schimba ideile fixe ale celor care vor să plece dincolo de albastru. Amânarea nu poate fi o rezolvare, dar este singurul mod de a ajuta. Se spune că suicidul  poate fi psihotic, impulsiv, rațional, etc. De fapt, adevărul este altul. Cei care vor să se sinucidă vor inventa tot felul de situații: 1 vor spune că nu sunt fericiți în dragoste deși adeseori iubesc persoane care habar nu au de existența lor sau inventează greșeli ale partenerilor de viață 2 nu suportă eșecurile financiare, deși înainte de a fi bogați au fost la fel de săraci și ar putea să o ia de la început oricând 3 există persoane veșnic triste fără un motiv anume. Aceste persoane acumulează frustrări după frustrări și așteaptă un singur impuls care să îi facă să recurgă la sinucidere.
Și eu am cunoscut sinucigași. Vă voi da două exemple: 1. Domnișoară-super bogată, curtată de zeci de bărbați. Licențiată, masterat, frumoasă, inteligentă, etc. Avea momente în care intra într-o stare de tristețe atât de profundă încât oricine putea crede despre ea că era nefericită. S-a sinucis fără motiv.
2Doamnă foarte inteligentă, cu o familie faină de tot. Dacă bea un pahar de vin sau de bere era gata să se sinucidă imediat. Alcoolul îi declanșa o stare ciudată. Până la urmă s-a sinucis la un party exclusivist. În biletul de adio a scris că se sinucide  pentru că nu vrea să devină mamă.
Bun, avem ziua mondială de prevenire a suicidului. La ce ajută ea? La nimic. Aproape nimeni nu știe că există în calendar o astfel de zi, iar despre sinucigași lumea vorbește fie cu milă, fie cu scârbă. În satul meu, sinucigașii nu sunt îngropați la fel ca orice creștin. Nu au parte de aceleași slujbe religioase și gropile lor sunt ultimele din cimitir, iar un timp nu au nici cruce la cap. Nu sunt de acord cu asta. Sinucigașii sunt persoane bolnave. Repet, nimeni nu poate să oprească un om să se sinucidă. Putem amâna asta. Ei bine,  acele zile în plus pe care potențialii sinucigași le trăiesc sunt pentru ei veșnicii. Eu nu fac parte dintre cei care acuză pe sinucigași pentru ,,păcatul lor de moarte’’. Sunt sigur că Domnul îi va judeca la fel ca și pe ceilalți oameni, cu milă, cu multă milă. Ei sunt îngeri căzuți și au aripile rupte. Domnul îi va ajuta pentru că și ei au primit Lumina și Dragostea Lui. În albastru, dragostea Domnului vindecă rănile tuturor. Chiar și rănile adânci ale îngerilor căzuți. Într-u Slava Celui Veșnic Viu.


Eduard Dorneanu
Mălini 10 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului

DESDEMONELE PROMISARULUI MOLDOVAN

Ieri, 9 septembrie 2014 a fost o zi foarte faină. M-am certat pe facebook cu o duzină de doamne badante cărora li s-a părut că nu le respect nobila lor meserie și că râd prea mult de unele comentarii absolut imbecile . Tot ieri a fost și ziua mondială a frumuseții. Bine, frumusețea nu prea contează dacă nu se lasă cu grătare, coadă la moaște sau măcar cu o panaramă televizată. Ce a mai fost ieri? Doamne, era cât pe ce să uit ! Echipa desdemonelor sub douăzeci și unu de ani a promisarului Moldovan a jucat în deplasare, în Germania. Sigur, meciul nu putea fi unul ușor. Nemții s-au uitat chiorâș la desdemonele promisarului și  le-au dat 8 goluri în nouăzeci de minute. Desdemonele nu s-au supărat. Sunt sigur că domnul antrenor va reuși să le facă rost de o primă babană pentru această prestație demnă de cascadorii plânsului. A, nu v-am spus ce este un promisar. Un promisar este un distins domn care apare la conferințele de presă și vorbește atât de frumos încât cucii din ceasuri fac infarct, iar balenele cenușii migrează în hiperspațiu. Din celebrele sale ,,mesaje’’ către oamenii care se holbează la emisiunile de sport nu pot să nu menționez: ,,trebuie să fim uniți și să încurajăm echipa’’, ,,vom face tot ce este posibil ca să scoatem un rezultat mare’’, ,, avem speranțe că nu ne vom face de rușine’’.  După rezultatul ,,mare’’  de aseară, onorabilul domn antrenor nu și-a dat demisia . Iată concluzia la care a ajuns: ,,aș fi vrut să fi fost un vis’’.
Da, 9 septembrie a fost o zi faină. Stau și mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu o echipă națională de tineret în anii  80 dacă ar fi încasat 8 goluri. Oare inegalabilul antrenor al desdemonelor ar mai fi avut tupeul să dea declarații la tv? Bine, o să spuneți că sunt răutăcios. Că nu înțeleg ce greu e să fii în ziua de azi desdemonă leșinată sau badantă agramată. Așa o fi . Atunci să încurajăm la nesfârșit prezența pe banca tehnică a echipelor de tineret a unor promisari politicoși . Oamenii vor avea un salariu bun, c.v.-ul lor va arăta mai bine și vor putea apoi pleca să antreneze  o echipă de club la dracu în praznic prin țările arabe. Concluzia este următoarea: sunt numiți antrenori ai echipelor de tineret persoane care nu au dovedit nicăieri că s-ar pricepe la această meserie. După opt goluri încasate, legendarul antrenor al naționalei desdemonelor ar trebui ori să își dea demisia  ori să fie promovat de către federație ca antrenor la echipa națională de seniori. Vă dați seama ce bine ar pregăti naționala mare și ce rezultate nemaipomenite ar obține.
Și ziua de astăzi pare a fi una faină. Mă apuc să scot barabule. Vesel și fără de griji.


Eduard Dorneanu
Mălini 10 septembrie 2014
Acest material este protejat de legea dreptului de autor. Sunt interzise preluarea parţială sau integrală şi difuzarea lui fără acordul autorului